جديد

سيموفينتي دا 75/46

سيموفينتي دا 75/46


We are searching data for your request:

Forums and discussions:
Manuals and reference books:
Data from registers:
Wait the end of the search in all databases.
Upon completion, a link will appear to access the found materials.

سيموفينتي دا 75/46

كان Semovente da 75/46 عبارة عن مدفع ذاتي الحركة أنتجه أنسالدو بأعداد قليلة في جنوة خلال عام 1944. وكان يعتمد على هيكل M 43 المستخدم في Semovente da 105/25 ، ولكنه كان مسلحًا بمدفع Ansaldo L مقاس 75 ملم / 46 بندقية. تم إنتاج 11 منها فقط ، جميعها خلال عام 1944.


سيموفينتي دا 47/32

ال Semovente L. 40 da 47/32 كان مدفعًا إيطاليًا ذاتي الحركة تم بناؤه خلال الحرب العالمية الثانية. تم إنشاؤه عن طريق تركيب مدفع مضاد للدبابات Cannone da 47/32 في هيكل علوي مفتوح من الأعلى يشبه الصندوق على هيكل دبابة خفيفة L 6/40. تم بناء بعضها كدبابات قيادة مزودة بجهاز راديو بدلاً من البندقية الرئيسية. تم استخدام مدفع رشاش عيار 8 ملم متخفيًا على هيئة مدفع رئيسي عيار 47 ملم في هذه الإصدارات لجعلها تبدو وكأنها مدفع رشاش عادي من طراز Semovente 47 / 32s. تم بناء حوالي 300 Semoventi da 47/32 من عام 1941 فصاعدًا. كانت Semovente da 47/32 أكثر عربة قتال مدرعة إيطالية تسليحًا ثقيلًا مستخدمة على الجبهة الشرقية.

في حين أن المدفع عيار 47 ملم كان مناسبًا لعام 1941 ، بحلول الوقت الذي وصلت فيه Semovente إلى الميدان ، كانت قد عفا عليها الزمن بالفعل وغير فعالة ضد دبابات العدو المتوسطة ، وبالتالي لم تكن السيارة ناجحة بشكل خاص. [4]

بعد الهدنة الإيطالية في سبتمبر 1943 ، استولى الجيش الألماني على جميع طرازات Semovente 47/32 التي يمكنهم الحصول عليها لاستخدامهم الخاص. كان التعيين الألماني StuG L6 47/32 630 (i). تم تقديم بعض هؤلاء إلى الدولة الكرواتية العميلة في ألمانيا [5] والحرس المنزلي السلوفيني.

  • Semovente L. 40 da 47/32: طراز قياسي ، يحمل 70 طلقة ذخيرة في الهيكل ويفتقر إلى جهاز راديو.
  • كارو كوماندو بلوتون لكل semovente da 47/32: مركبة قائد فصيلة ، مزودة بجهاز راديو Marelli RF 1 CA على حساب قدرة ذخيرة مخفضة (47 طلقة). [6] كان الاختلاف المرئي الرئيسي عن البديل القياسي هو هوائي راديو واحد.
  • كومبانيا كارو كوماندو لكل semovente da 47/32: مركبة قائد سرية مزودة بجهازي راديو - Marelli RF 1 CA و RF 2 CA. [6] تمت إزالة المدفع الرئيسي لإفساح المجال لمعدات الراديو في مكانه كان هناك طراز بريدا 8 ملم. مدفع رشاش عيار 38 ، متنكرا في شكل مدفع عيار 47 ملم. [6] كان لهذا البديل هوائيان راديو مزدوج بالإضافة إلى فوهة البندقية الوهمية.
  1. ^كابيلانو وباتيستيلي 2012 ، ص. 27.
  2. ^ أبجدهFزحأناكابيلانو وباتيستيلي 2012 ، ص. 46.
  3. ^بيناتو 2004 ، ص. 26.
  4. ^كابيلانو وباتيستيلي 2012 ، ص. 24.
  5. ^ ماهي ، يان (أبريل 2011). "لو بليندوراما: لاكرواتي ، 1941 - 1945". باتايل وأمبير بلاينديس (بالفرنسية). رقم 42. كاراكتيير. ص 4 - 7. ISSN1765-0828.
  6. ^ أبجكابيلانو وباتيستيلي 2012 ، ص. 26.
  • كابيلانو ، ف باتيستيلي ، ب. (2012). الدبابات الخفيفة الإيطالية ، 1919-1945. أكسفورد: اوسبري للنشر. ردمك 9781849087773.
  • بيناتو ، نيكولا (2004). المركبات المدرعة الإيطالية في الحرب العالمية الثانية. منشورات السرب / الإشارة. ردمك0-89747-475-9. صيانة CS1: المرجع مكرر الافتراضي (رابط)

هذه المادة المركبة العسكرية كعب. يمكنك مساعدة ويكيبيديا من خلال توسيعها.


سيموفينتي دا 75/46 2019-03-23

كانت Semovente da 75/46 مدمرة دبابة إيطالية استخدمت خلال الحرب العالمية الثانية. شارك 75/46 في نفس & quotM 43 & quot بدن 105/25. ومع ذلك ، تم استبدال مدفع هاوتزر L25 بحجم 105 ملم بمدفع L46 أطول بقطر 75 ملم - تم تصميمه في الأصل كمدفع FlaK ولكنه استخدم أيضًا كمدفع مضاد للدبابات - مما يضمن سرعة كمامة أعلى (750 م / ث بدلاً من 510) و نطاق فعال أكبر بكثير ، حيث تكون قادرًا على إطلاق قذيفة 6.5 كجم (14 رطلاً 5 أونصات) حتى 13000 متر (43000 قدم). يمكن تحميل هذا السلاح بقذائف HE أو AP عند تحميله مع الأخير ، ويمكن أن يخترق ما يصل إلى 90 ملم (3.5 بوصة) من الدروع من 500 متر. كان الاختلاف الرئيسي الآخر مع سلفه في زيادة الدرع الكلي: تم تطبيق الألواح المائلة على الكاسمات وأضيفت لوحات أخرى على الجانبين ، فوق المسارات. نظرًا لهذه الميزات وعلى الرغم من أصولها ، تعتبر 75/46 مدمرة دبابة من جميع النواحي.

يحتوي الملف على ملفات الوحدة وملفات pcx. النموذج ليس من إبداعي. ساعد Wyrmshadow في ملفات الرسوم المتحركة. لقد قمت فقط بتجميع القطع معًا وتنظيف نموذج CivIII وإضافة بعض قطع ماذا لو. شكر كبير لكل من ساعد!


Semovente da 75/46 - التاريخ

/ المركبات / المحور / إيطاليا / 04-SPG / Semovente-M42 (75-46) / File / Semovente-M42T (75-46) .htm | اخر تحديث:

Semovente da 75/46 Scafo M42 / M43 (دبابة مدمرة)

Le Semovente da 75/46 M42T (بالإضافة إلى البطريق M43) عبارة عن فاكهة استمرار التنمية والتطوير في منطقة Semovente da 105/25 M42L. En effet les deux Semoventi & eacutetaient شبه متطابقة مع استبدال الكنسي في 105/25 par le canon anti-char da 75/46 et le surblindage appliqu & eacute sur la partie frontale de la superstructure (70 & agrave 100 mm).

Semovente da 75/46 M42T (لاحقًا M43) هو ثمرة استمرار تطوير Semovente da 105/25 M42L. في الواقع ، كان كلا من Semoventi متطابقًا تقريبًا إن لم يكن استبدال البندقية da 105/25 بالمدفع المضاد للدبابات da 75/46 والدروع الإضافية المطبقة في الجزء الأمامي من البنية الفوقية (70 إلى 100 ملم).

Le prototype du nouveau Semovente ne fut finalis & eacute qu'en 1944. De ce fait، la production qui ne d & eacutepassa pas 11 exemplaires (8 en 1944 et 3 en 1945) 75/46 852 (ط). Tous ces Semoventi توفر الاستخدام والوقت على قدم المساواة مع Wehrmacht dans le Nord de l'Italie.

تم الانتهاء من النموذج الأولي لـ Semovente الجديدة فقط في عام 1944. لذا فإن الإنتاج الذي لم يتجاوز 11 عينة (8 في عام 1944 و 3 في عام 1945) كان بالكامل لصالح الألمان الذين عمدوا إلى البندقية ذاتية الدفع الجديدة StuG M43 mit 75 / 46852 (ط). تم استخدام كل هذه Semoventi من قبل Wehrmacht في شمال إيطاليا.


معدل الانتشار مدى الحياة والتوزيعات العمرية لاضطرابات DSM-IV في النسخ المتماثل لاستقصاء الاعتلال المشترك الوطني

مفهوم: لا يُعرف سوى القليل عن مدى انتشار اضطرابات الدليل التشخيصي والإحصائي للاضطرابات DSM-IV أو سن ظهورها على مدى الحياة.

موضوعي: لتقدير معدل انتشار العمر والتوزيعات العمرية لاضطرابات DSM-IV في النسخ المتماثل لاستقصاء الاعتلال المشترك الوطني المكتمل مؤخرًا.

التصميم والإعداد: تم إجراء مسح منزلي تمثيلي على المستوى الوطني وجهاً لوجه بين فبراير 2001 وأبريل 2003 باستخدام نسخة منظمة الصحة العالمية المنظمة بالكامل لمسح الصحة العقلية العالمية للمقابلة التشخيصية الدولية المركبة.

مشاركون: تسعة آلاف ومائتان واثنان وثمانون مستجيبًا يتحدثون الإنجليزية تبلغ أعمارهم 18 عامًا فما فوق.

مقاييس النتائج الرئيسيه: القلق DSM-IV مدى الحياة ، والمزاج ، والتحكم في الانفعالات ، واضطرابات تعاطي المخدرات.

نتائج: تقديرات الانتشار مدى الحياة هي كما يلي: اضطرابات القلق ، 28.8٪ اضطرابات المزاج ، 20.8٪ اضطرابات السيطرة على الانفعالات ، 24.8٪ اضطرابات تعاطي المخدرات ، 14.6٪ أي اضطراب ، 46.4٪. يعد متوسط ​​عمر البداية مبكرًا في حالات القلق (11 عامًا) واضطرابات التحكم في الانفعالات (11 عامًا) مقارنةً باضطرابات تعاطي المخدرات (20 عامًا) واضطرابات المزاج (30 عامًا). تبدأ نصف جميع حالات العمر بعمر 14 عامًا وثلاثة أرباع بعمر 24 عامًا. تكون البدايات اللاحقة في الغالب من الحالات المرضية المصاحبة ، مع تقدير مخاطر العمر لأي اضطراب في عمر 75 عامًا (50.8٪) أعلى بقليل من معدل الانتشار الملحوظ مدى الحياة (46.4٪). تقديرات الانتشار مدى الحياة أعلى في الأتراب الحديثة منها في الأتراب السابقة ولديها اختلافات ثابتة إلى حد ما بين الأتراب عبر مسار الحياة والتي تختلف بطرق معقولة جوهريًا بين المجموعات الفرعية الاجتماعية الديموغرافية.

الاستنتاجات: سيستوفي حوالي نصف الأمريكيين معايير اضطراب DSM-IV في وقت ما من حياتهم ، مع ظهوره لأول مرة عادةً في مرحلة الطفولة أو المراهقة. يجب أن تركز التدخلات التي تهدف إلى الوقاية أو العلاج المبكر على الشباب.


Tartalomjegyzék

A páncélosütközetekben az olasz páncélosok fokozatosan alul maradtak، ezért égetően szükség volt erősebb tankokra. A problémát úgy próbálták orvosolni، hogy a németektől vásároltak páncélosokat. Ez azonban nem tudta ellensúlyozni a veszteségeket. Ezért a németeknél bevált rohamlövegek sikeres alkalmazása után az olaszok هو kifejlesztették saját önjáró lövegeiket Semovente 75/18 és Semovente 75/46 néven. Azonban szükség volt egy nagy teljesítményű vadászpáncélosra هو amellyel leküzdhették a bunkereket is. Erre a feladatra egy nagyobb űrméretű fegyverre volt szükség. A választás egy első világháborúban használt 105 mm-es L 13S jelölésű ágyúra esett.

A fejlesztést 1942-ben párhuzamosan az Odera-Terni-Orlando (OTO) és az Ansaldo vállalta. Az új önjáró löveget a költségek csökkentése érdekében már gyártásban lévő alkatrészekből akarták megoldani، ezért az OTO javasolta، hogy avíts P263 / 40 Az Ansaldo ehelyett azt javasolta، hogy a gyártásban lévő M42 géptörzset fejlesszék tovább önjáró löveggé. Ezt a prototípust 1943. február 28-on mutatták be. A királyi hadsereg végül egy Fiat M15 / 42 hosszabbított alvázú és nagyobb kaliberű 105/25 (23 kaliber helyett) változatát fogadta el. جيارتاس عام 1943. أبريل 2-án kezdődött Semovente da 105/25 su scafo Fiat-Ansaldo M43 "Bassotto" نيف ات. عام 1943 szeptemberi olasz fegyverszünet megkötéséig 30 darabot gyártottak a Fiat-Ansaldo gyáraiban. Az első 12 példányt az Aries II páncéloshadosztály kötelékében vetették be Róma közelében a német csapatok ellen. Miután az olasz hatalomátvétel nem sikerült، német felügyelet mellett további 91 darab készült StuG M43 mit 105/25 853 (i) név alatt، amelyet az angol-amerikai erők ellen vetettek be. Jelentős részük 1945 áprilisában semmisült meg، a Gót vonal védelménél (Bologna környékén). Összesen 103 példányt készítettek belőle különféle változatokban.

A Semovente 105/25 elődeinél (M41، M42، M43) bevált alapot használta، azaz egy M.15 / 42 tank alváz újratervezett، kiszélesített változatát. A felépítmény döntött első és oldalsó hegesztett páncéllemezekből állt. Az alvázra fixen hegesztett kazamatába Ansaldo 105/25 tarackágyú került. Kézi oldalirányzása: 34 ° ، függőleges emelése: -12 ° és + 22 ° volt. Az élőerő elleni fegyverzetet egy 8 mm-es Breda Model 38 géppuska alkotta ، amellyet a parancsnok üzemeltetett. A kommunikációt egy Magneti Marelli RF1 CA rádió biztosította. A meghajtást egy 8 hengeres 192 lóerős benzinmotor (Fiat-SPA 15TB M42) szolgáltatta vízhűtéses hűtőrendszerrel.


Μετά την ιτ 1943 ، την των. Το 1944 ، γερ γερμανικές δυνάμεις απαίτησε την ανάπτυξη ενός αταστροφέα αρμάτων ، με βάσηα αυτοκινούμενα όπλο Semovente da 105/25. Το αποτέλεσμα αυτής της προσπάθειας ήταν η Semovente da 75/46، οποία στη γερ μανική α αν Sturmgeschütz M 43 mit 75/46 852 εγώ.

Το 75/46 στο ασί του 105/25 και το κανόνι L 46 75 ملم θα μπορούσε να μέχρι αι 90 ملم ανοπλία σε απόσταση 500 μ. Το ντιτορπιλικό.


كوبرينز

Copilăria، 1452–1466 Modificare

Leonardo da Vinci sa născut în data de 15 April 1452 (pe stil vechi - pe stil nou se adaugă încă 9 zile، astfel că după calendarul active، artistul sa născut pe data de 23 aprilie)، "la ora trei noaptea"، nașterea sa fiind consemnată on jurnalul lui Ser Antonio، bunicul patern، [13] [14]، în orășelul Vinci din Toscana، pe valea inferioară a râului Arno، local locating aflată subconsicia Republicii Florența، conduse de familia Medici، fiul loselegitim di Antonio da Vinci، un bogat notar florentin، i al Caterinei، țărancă. [15] [16] [17] Cercetătorul الإيطالي Francesco Cianchi ، نسخة طبق الأصل من دراسات الوقت المناسب للتسجيل ، parohiale din Vinci și din împrejurimi ، afirmă că nu locuit n acea perioadă nici o persoană cu ، mama lui Leonardo ar fiost o sclavă arabă، aparținând bogatului Vanni di Niccolo di Ser Vann، unul din clienții lui Piero Fruosino di Antonio da Vinci، sclavă creștinată، botezată Caterina. [18] ماما سا ، شجيرة إيليبراتو ، حراسة مع محلية ، وأخرى من Acchattabriga di Piero del Vaccha. Tatăl său، la un an de la nașterea sa، se va căsători cu o anume Albiera، în vârstă de 16 ani، care moaren 1464، la 28 de ani، fără a avea copii. Ser Piero se va recăsători de încă 3 ori، având câte 6 copii din ultimele două căsătorii. [19] La moartea tatălui său، vor izbucni certuri îi cei 7 frați ai săi، moștenitorii legal ai lui Messer Piero، cu privire la împărțirea moștenirii. Leonardo nu avea un nume de familie în accepțiunea de azi، "da Vinci" nsemnând pur și simpleu "din Vinci"، بشكل خاص، adăugată pentru a indica faptul că tatăl său period un aristocrat. Se cunoscreme de puține lucruri despre copilăria sa. Primii cinci ani din viață i-a petrecut alături de mama sa، în cătunul Anchiano، după care începând din 1457 a trăit în casa tatălui său، alături de acesta، un unchi، Francesco، și bunicii paterulni. ليوناردو أول من التعليم العادي ، بينترو نسخ من الأسرة ، كتابات دي أتونسي: scris ، citit ، latină ، geometrie și matematică. Din copilărie، Leonardo menționează في notele sale doar două evenimente. Primul ، يمكن أن يكون عصرًا في فترة زمنية ، يمكن أن يكون له تأثير كبير على الكوبورات ، atingându-i buzele cu coada ، [20] și al doilea، survenit câțiva ani mai apoi، pe când sale explora de unul singurile case، descoperit o peșteră ، find îngrozit că un monstru ar putea să se găsească năuntru ، dar mânat de curiozitate a pătruns totuși in interior. [21] Primii ani din viața artului au stârnit numeroase جدل printre biografii săi، fiind subiect de legendă. جورجيو فاساري ، مصور și biograf al lui Leonardo ، povestește cum un țăran din vecinătate și-a confecționat un scut، apoi i-a cerut tânărului da Vinci picteze ceva pe fața acestuia. Leonardo ar fi pictat un monstru ce scotea foc pe nări، care avea un side at de înfricoșător، încât ser Piero، tatăl băiatului، Impresionat de talentul lui Leonardo، ar fi arătat scutul unui negustor de artă، florentn، care. l mai apoi Ducelui de Milano. Pentru a-l răsplăti pe țăran، ser Piero ar fi cumpărat alt scut، decorat cu o inimă străpunsă de o săgeată، pe care l-a dat acestuia. [22] نو موهوب من عدم القدرة على التحمل ، شهادة إستثنائي însă că un desen al lui Leonardo da Vinci din aceeași perioadă، dovedește un talent și o predispoziție pentru perfecțiunea detaliului ieșite dinunea detaliului.

في atelierul lui Verrocchio، 1466-1476 Modificare

في عام 1466 ، يمكن أن يكون 14 عانيًا ، ليوناردو ديفينيت أوسينيكول فنان أولوي أندريا دي سيوني ، cunoscut sub numele de Verrocchio ، عصر أتيليه cărui renumit on toată Florența. [23] În atelierul lui Verrocchio lucrau i alți ucenici، care vor deveni faimoși precum Domenico Ghirlandaio، Perugino، Botticelli، i Lorenzo di Credi. [24] Au urmat ani de studiu، Leonardo da Vinci fiind denins cu tehnicile desenului، modelării artistice، cu tehnicile picturii în ulei i tempera، cpătând cunoștințele de bază necesare unui artist، fiind totodati rintice الفنان mecanicii și tâmplăriei. [25] Cea mai mare parte a muncii din atelier Age prestată de ucenici. توافق سيلور أفيرمات دي جورجيو فاساري ، ليوناردو دافنشي ar fi colaborat cu Verrocchio la realizarea Botezului lui Cristos ، pictând un nger care ridică roba lui Isus într-o manieră multioară de cea a maestrului său، î في الصورة niciodată. Tabloul este pictat în temperature i ulei și se găsește la Galeria Uffizi din Florența. ليوناردو أ بيكاتات أنجيرول أنغنشيت دين ستانجا ، بيساجول دي فوندال أو آي ريكتات تروبول ماتويتورولوي. Diferența dintre cele două stiluri este evidentă ، relevând stilul original și Elegant al lui Leonardo. În aceeași perioadă ، تم إعداده مع الفنان الذي يعمل في الخدمة ، نموذج pentru două lucrări ale lui Verrocchio ، statuia de bronz a lui David de la Bargello ، și Arhanghelul Rafael on Tabloul Tobias i îngerul. في عام 1472 ، نسخة من جامعة ستوديوس ، ليوناردو دافنشي ، أكوم أون فارستي دي 20 دي آني ، كاليفيكات مايسترو ، قبول في جيلدا سادس. لوكا ، جيلدا أرتيتيلور și دكتور. Deși tatăl său i-a oferit posibilitatea de a avea Propriul atelier، عصر أتات دي أتات دي سي-آي ​​أستاذ جامعي ، ليس له علاقة عمل مستمرة.

Viața profesională، 1476-1513 Modificare

في arhivele din 1476 ale tribunalului din Florența s-a descoperit un denunț anonim، în urma căruia patru tineri، printre care și Leonardo da Vinci، erau acuzați de sodomie. حقبة Deoarece denunțul nu semnat iar acuzațiile n-au putut fi probate، dosarul a fost clasat. (Procesul Saltarelli) في Evul Mediu ، pe to teritoriul realei Italii ، în republicile italiene și pe tot cuprinsul statelor papale، actele de sodomie erau interzise، delictele fiind Instrumate de Inchiziție، iar vinovați fiind pedepsi. معلومات خاصة موجودة عبر نشاطنا في أورموتوري دوي آني (بايني في عام 1478). [26] Cert este căn 1478 a părăsit atelierul lui Verrocchio، dar i casa părintească. Un anume "Anonimo" Gaddiano، afirmă că în 1480، Leonardo da Vinci locuia în palatul familiei Medici، și că lucra în grădina pieței San Marco، care găzduia un fel de Academie de artiști، poeți și filozinati. În ianuarie 1478، a primit deja prima comandă on calitate de الفنان المستقل pictura unei bucăți din altarul Capelei Sf. Bernard din Palazzo Vecchio، urmată de a doua، în martie 1481، Adorația magilor، pentru călugării de la San Donato a Scopeto. [27] Nici una din comenzi nu a fost finalizat ، cea de a doua fiind forgetului datorită plecării artistului la Milano. Vasari povestește că Leonardo ar fi fost de talentat ca muzician. În 1482، acesta ar fi realizat o liră din argint cu corpul de forma unui cap de cal، [28] i că Lorenzo de Medici l-ar fi trimis la Milano، pentru a dărui această liră Ducelui de Milano، Ludovico Sforza، cu scopul دي a întări legăturile cu acesta. [29] Cu această ocazie ، Leonardo da Vinci a compus o scrisoare، citată adesea، adresată ducelui Sforza، prin care îl informa despre aptitudinile inginereti și artice. [30] Artistul a petrecut in Milano următorii 17 ani، din 1482 până în 1499. Printre primele lucrări importante care i-au fost comandate، se remarcă pictura Fecioara pe stânci، pentru Confreria Imaculatei Concepina de Santa ماريا ديلي غراتسي. [31] في Primăvara lui 1485 ، ليوناردو دافنشي ، călătorit في Regatul Ungariei ، trimis de Sforza la Principele Matei Corvin. يمكنك الحصول على صورة مسبقة للعرض بين الصور والأشكال في إطار الأسرة الصغيرة ، في أورما. [32] منذ عام 1493 حتى عام 1495 ، في notele de socoteli zilnice ale artistului apare o femeie cu numele de Caterina. Atunci când aceasta a murit în 1495، lista cheltuielilor de înmormântare sugerează că ar fi vorba despre mama sa. [33]

ليوناردو دافنشي s-a Implicat في العديد من الإجراءات بينك وبين Sforza ، بما في ذلك crearea de care alegorice pentru احتفالي متنوع ، proiectul domului catedralei din Milano ، și modelul unei uriașe statui ecvestre a lui Francesco Sforulza ،. În vederea realizării acestei statui nemaivăzute ، au fost النيابة 70 de tone de bronz. Monumentul a rămas neterminat timp de mai mulți ani، o chestiune deja obișnuită pentru Leonardo. Modelul de lut al imensei statui a fost terminat în 1492. El depășea ca proporții singurele două mari statui ecvestre ale Renașterii، statuia lui Gattamelata din Padova، realizată de Donatello și statuia lui Bartolomeo Colleoni din deia، realizat dénatello și statuia lui Bartolomeo Colleoni din deia. Statuia lui Verrocchio a fost turnatăn bronz abia în 1488، după moartea acestuia، i după ce Leonardo începuse deja să facă planurile بالتفصيل pentru turnarea în bronz a uriașei sale statui. عصر Toată lumea cu ochii ațintiți asupra uriașei statui ، Michelangelo chiar a afirmat că va fi imposibil pentru Leonardo s-o toarne. في Noiembrie 1494 ، bronzul destinat statuii a fost utilizat pentru confecționarea de tunuri care să apere orașul de invazia regelui Carol al VIII-lea al Franței. La începutul celui de-al doilea război italian، în 1499، trupele invadatoare franceze au luat la intă modelul uriaș din lut al imensei statui. Odată ce Sforza a fost răsturnat de la putere، Leonardo da Vinci، împreună cu Salai، asistentul său، și cu unul din prieteni، matematicul Luca Pacioli، au fost nevoiți să fugă din Milano la Vinainer angati ، pentru a dezvolta sistemul de apărare al orașului كونترا unui atac naval. În anul 1500 sa întors la Florena، unde el și tovarășii săi au fost oaspeții călugărilor de la mânăstirea Santissima Annunziata، care le-au oferit posibilitatea Organizării unui atelier de lucru، undeui، aconfection atelier de lucru، undeui سادس. أنا i Sf. إيوان بوتزوتورول ، أو لوكري رعايته بمكتب إقامة في قاعة "بربائي في فيمي ، تينيري بيتراني" إس أو بيريندات بريين فايا إي "لا ماري سيربيوتاري". Atelierul a fost redescoperit in 2005، in timpul restaurantării aripii in care funcționase timp de mai mulți ani Departamentul de hărți Military. [34] في 1502 ، ليوناردو سيفلا لا تشيزينا ، في خدمة لوي سيزار بورجيا ، فيل بابي ألكسندرو السادس ، مهندس معماري عسكري ، مهندس معماري ، călătorind de-a Lungul și de-a latul Italiei împreunu cu patronul mpreunu cu patronul mpreunu cu patronul mpreunu cu patronul mpreun cu patronul mpreunu cu patronul mpreunu cu patronul mpreunu cu patronul. În această calitate ، ليوناردو يبدع mai multe hărți și planuri. Hărțile erau ceva max de rar în acea epocă، iar cele realizate de Leonardo par a avea o nouă concepție. Printre hărțile realizate atunci، se remarcă cea a văii Chiana، menită să ofere patronului său o imagine de ansamblu asupra teritoriului și pozițiilor fortificate. Harta a fost realizată on strânsă legătură cu alt proiect al său، un baraj înspre mare in Florența pentru a susține food cu apă a orașului. Artistul a revenit la Florena în 18 octombrie 1503، unde în următorii doi ani a desenat și pictat o frescă intitulată Bătălia de la Anghiari، lucrare comandată de Signorie، în paralel cu Altă de realiz. Amândouă lucrările s-au pierdut. Compoziția lui Michelangelo este cunoscută datorită unei copii realizate de Aristotole da Sangallo în 1542. [35] Lucrarea lui Leonardo este cunoscut datorit schițelor pregătitoare și mai multor copii aleeare zonei i mai multor copii aleeare areai dator في عام 1504 ، دافنشي هو جزء أساسي من لجنة تنفيذية بينترو مكبر الصوت ديفيد إيه لوي مايكل أنجلو ، والمراقبة التلقائية. [36] في 1506، s-a întors la Milano، împreună cu mulți din ucenicii săi، printre care Bernardino Luini، Giovanni Antonio Boltraffio și Marco d'Oggione، Ultimul find cunoscut pentru copiile sale După Cea de Tainru copiile sale. Din pcate، nu a putut sta prea mult timp on Milano، deoarece tatăl său a murit în 1504، el trebuind să se întoarcă la Florena in 1507، pentru a rezolva problema moștenirii împreună cu frații săi. في 1508 s-a întors in Milano ، unde a locuit in propria sa casă، locat aproape de Porta Orientale، in parohia Santa Babila.

Ultimii ani، 1513-1519 Modificare

Începând din septembrie 1513، până n 1516، în timpul papei Leon X، Leonardo a petrecut mult timp on Cortile del Belvedere، în Vatican، unde în aceeași perioadă lucra și pictorul Raffaeloscafautafa، de Numétion Raffaeloscafa. في أكتوبر 1515 ، regele Francisc I al Franței a recapturat orașul Milano. في 19 ديسمبر / كانون الأول ، ليوناردو ، أحد كبار الفنانين ، كان فرانسيسك الأول ، يهتم بشخصية بولونيا. [37] [38] ليوناردو رئيس الوزراء الأول للفرانسيس الأول من واقع الحياة الميكانيكية ، الرعاية الصحية ، الرعاية الصحية ، الرعاية الصحية ، العناية بالشعر. [39] نو حدًا ما يكون نطاقًا صغيرًا يهتم برعاية حاضنة لأداء ميكانيكي ، دار حد ذاته ، ما قبل السبر في عصر التقديم على المدى البعيد ، في ليون ، واحتمال حدوثه مع استخدام سريع للتواصل. Leul s-a pierdut، o replică mai mult sau mai puțin fidelă cu originalul a fost realizată de curând și se găsește la Muzeul din Bologna. [40] في عام 1516 ، يوجد ملحق خاص بفرانسيسك الأول ، حماية فرعية تابعة ، بيانات مسبقة عن كلوس لوسي (كلوكس) ، موزيو آزي ، لانج ريدينا ريغال شاتو دامبويسي. Aici și-a petrecut ultimii ani din viață، însoțit de ucenicul său، contele Francesco Melzi، având alocată o pensie de 10،000 de scuzi italieni.

Leonardo da Vinci s-a stins din viață la Clos Lucé، la 2 mai 1519. in ultimii ani، regele Francisc I și Leonardo deveniseră prieteni apropiați. Giorgio Vasari povestește că regele l-ar fi ținut de mână pânăn ultima clipă. Această istorie، foarte dragă francezilor، ilustrată de tabloul lui Jean Auguste Dominique Ingres، pare a fi mai degrabă o legendă، dat fiindcă în aceeași zi، de la Saint-Germain-en-Laye، Francisc I a emis unict، nun consecin ضع في لا كلوس لوسي. Alți cercetători au remarcat că edictul nu age semnat personal de rege. Vasari menționează căn ultimele zile، simțindu-și sfârșitul aproape، Leonardo a chemat un pentru a se spovedi și împărtăși. بيع مطابقة dorinței ، 60 de cerșetori au însoțit cortegiul funerar. Fiecare din aceștia a fost răsplătit cu o om de bani stabilităn prealabil de Leonardo. Principalul Moștenitor هو المنفذ الوصي على Artului a fost contele Melzi، care i-a fost alături până n ultima clipă. Lui i-au rămas picturile، desenele، biblioteca، uneltele și alte obiecte personale ale artistului، precum și o sumă de bani. Nu a fost uitat nici Salai، fostul său ucenic și tovarăș، la fel și credinciosul său servitor، Battista di Vilussis، fiecare primind jumătate din via lui Leonardo، frații artistului care și-au împărit، i-au împărit، i-au împărit، i-au împărit، i-au împărit، i-au împărit care، i-au împărit، „ pelerină neagră، de bună calitate، cu marginea îmblănită ”، ce ce voia sănsemne، că servitoarea sa putea player la funeralii îmbrăcată„ لائق “. [41] ليوناردو دا فينشي أ فوست أونمورماتات في كابيلا سانت هوبرت أ (كاستيلولوي أمبواز)

Se cunosc extreme de puține amănunte privind viața personală a lui Leonardo da Vinci، dei a lăsat on urmă sute de pagini manuscrise. نو موجود ، سكريسوري ، سكريري بويتيس ، جورنال شخصية سو ميموري. Nicăieri în scrierile sale sau in cele ale contemporanilor săi nu apare vreo informație care să indice vreun interes afectiv față de vreo persoană. În consecință، nu seate stabili cu certitudine dacă a avut vreo relație afectivă și / sau final sexuală، cu vreo persoană، bărbat sau femeie. مراقبة الدين ، رعاية cei l-au cunoscut ، vorbesc despre o وجود aproape ascetică ، dedicată trup și suflet artei i științei. Una din notele sale conține câteva المرجع الجنسي الخاص بالإجراءات:

  • "Actul procreației și to ce legătură cu el este atât dezgustător încât oamenii ar dispărea dacă nu ar inter intercept ceva fețe drăgălașe sau dispoziții senzuale."[42]

Această frază a fost تفسير fel i chip، cu scopul de a defini orientarea sexuală a artistului.

Procesul Saltarelli Modificare

Actele din dosarul acestui proces contuie singurul document istoric și singurul cu valabilitate lawidică cu directire direct la orientarea sexuală a lui Leonardo da Vinci.

În data de 9 April 1476، în cutia de scrisori (tamburo) din fața primăriei (Palazzo della Signoria) a fost depus un denunț anonim împotriva unui tânăr ucenic giuvaergiu، Jacopo Saltarelli، denunion ava cnén care cu persoane care i-au solicitat asemenea servicii nasănătoase ". Denunțul acuză patru persoane de al fi sodomizat pe Saltarelli، respectiv: Leonardo da Vinci، ucenic în atelierul pictorului Verrocchio، un croitor pe nume Baccino، unume Bartolomeo di Pasquino، și Leonardo Tornabuilie، membru alocchio cu familia Medici. [43] عصر سالتاريلي cunoscut autorităților ، deoarece se prostitua ، iar cu cîteva luni în urmă ، un alt bărbat fusese condamnat pentru sodomizarea acestuia. [44] Unele surse تأكد من أن يكون نموذجًا بين ليوناردو. Judecătorii au decis să claseze cazul، cu condiția să nu mai apară alte denunțuri. În 7 iunie 1476، un alt denunț a fost depus، dar din nou judecătorii au decis să claseze cazul، dat fiindcă denunțul، chiar dacă age anonim، trebuia să fie semnat. [45] خارجي ، s-a speculat faptul că familia unuia din acuzați، Leonardo Tornabuoni، ar fi exerciseat presiuni prin intermediul familiei Medici pentru clasarea cazului. [٤٦] Cert este căn acea perioadă ، عصر السدوميا يراعي الجرم المتطرف ، البساط الخشبي الأساسي. عصر Deoarece المتطرفة de greu de probat، adesea se recurgea la tortură. عصر جديد أو رعاية صحية خاصة بالكستناء والتسامح الذاتي. تمرين اللواط مع ممارسة الجنس أو ممارسة الجنس عن بعد عن طريق الاتصال الجنسي الطبيعي المهبلي ، يتوافق مع تاريخ توما أكوينو. أكوزيا دي سادومي حقبة فريتفين في إبوك ، أتات في رندول أريستوكرايي ، فيند فولوسيت ، بينترو ديستيناريا ريفاليلور بوليتيسي ، كايت لا نيفيلول كلياسيلور دي جوس ، سيل ماي أديسيا ، جزء من نطاق التجارة denunțătorului.

Un cercetător contemporan, Michael Rocke, a investigat cu mijloace moderne arhiva Oficialilor Nopții (Ufficiali di notte), o instituție represivă, menită să instrumenteze cazurile de sodomie în Florența, stabilind că timp de 70 de ani, între 1432 și 1502, timp în care această instituție a fost activă, au fost investigate cca. 16 000 de cazuri de sodomie, 3000 de persoane fiind condamnate. Pare extrem de mult pentru un oraș cu cca. 40 000 de locuitori. [47] Totuși, în 70 de ani, ar însemna cca. 42 de condamnări anual, adică aproape 1 la mie din populația orașului. În consecință, sodomia nu era deci chiar așa de răspândită pe cât afirmă Michael Rocke în cartea sa. Pe de altă parte, sodomia nu însemna neapărat relații homosexuale, ci includea o paletă extrem de largă de practici sexuale, de la masturbare și până la sex anal heterosexual. Chiar și felația, practicată curent de prostituate, era considerată sodomie. Autoritățile erau alarmate de scăderea numărului de căsătorii, puse pe seama extinderii practicilor sexuale „necurate”, astfel încât au decis să crească numărul de bordeluri și să asigure o dotă pentru tinerele sărace, concomitent cu sporirea represiunii, care nu era nici pe departe atât de cruntă pe cât era bunăoară în țările de la nord de Alpi, unde execuția publică prin ardere pe rug pentru sodomie era relativ frecventă, sau în comparație cu Anglia, unde în 27 noiembrie 1835 au fost spânzurați James Pratt și John Smith, ultima condamnare la pedeapsa capitală pentru sodomie din Marea Britanie. Cu toate că dosarul cazului de sodomie în care era implicat și Leonardo da Vinci a fost clasat, eticheta de "desfrânați" aplicată de opinia publică celor patru acuzați a persistat multă vreme. Privind retrospectiv, toată această afacere pare să fi fost un atac politic la adresa familiei de Medici, Leonardo fiind doar o victimă colaterală. O altă certitudine este faptul că nici unul din contemporanii săi, și nici biograful său, Giorgio Vasari (1511-1574), nu pomenesc nimic despre așa-zisa sa homosexualitate. [48]

Ipoteza lui Sigmund Freud Modificare

Pornind de la o notă scrisă de Leonardo da Vinci, Sigmund Freud a scris în 1910 un eseu intitulat Leonardo da Vinci și memoria copilăriei (titlu original : Eine Kindheitserinnerung des Leonardo da Vinci, 1910), practic, un studiu psihanalitic cu tentă literară asupra lui Leonardo da Vinci și operei sale. Sigmund Freud a pornit de la o notă a lui Leonardo din Codex Atlanticus, în care acesta își amintește:

". printre primele amintiri din copilărie, mi se pare că eram așezat în leagăn și un vultur (în italiană nibbio) a venit la mine, mi-a deschis gura cu coada, și m-a lovit cu ea de mai multe ori peste buze. "

Pornind de la această notă, Freud a interpretat acest eveniment drept o fantezie, fantasmă a artistului, privind un contact sexual oral. Conform teoriei sale, vulturul ar fi mama artistului, dat fiindcă în scrierea antică egipteană, hieroglifa "mamă" este simbolizată printr-un vultur. (zeița Mut) Sigmund Freud a dezvoltat această teorie pornind de la o idee mai veche a sa, privind relația dintre mamă și pruncul alăptat, similară cu o felație. Pornind de aici, Freud a analizat tabloul lui Leonardo de la Muzeul Luvru, Sf. Ana, Fecioara și Pruncul (1510-1513), făcând observația că vestmintele Sfintei Fecioare seamănă cu un vultur. De aici, a dedus că toate acestea denotă fantezii de "homosexual pasiv" ale artistului.

Imediat după publicarea eseului, mai mulți specialiști italieni au acuzat o eroare de traducere în ediția în limba germană, cartea Mariei Herzfeld, Leonardo da Vinci, der Denker, Forscher und Poet, utilizată ca referință de către Freud, respectiv traducerea cuvântului nibbio prin vultur, care de fapt, în context s-ar traduce prin zmeu (de hârtie). Cu toate acestea, cuvântul nibbio în italiană înseamnă și gaie (pasăre de pradă înrudită cu vulturul, lat. Milvus milvus, fam. Accipitridae), astfel încât adepții lui Freud au refăcut imediat teoria privind pretinsa homosexualitate "pasivă" a lui Leonardo da Vinci.

Cei mai mulți specialiști în opera lui Leonardo da Vinci, oameni care și-au dedicat întreaga viață studierii operei acestuia, susțin totuși că visul său "profetic" este inspirat de Divina Comedie a lui Dante Alighieri, fiind de fapt o metaforă extrem de răspândită în scrierile epocii, și că toate teoriile lui Freud, ca și ale epigonilor acestuia sunt simple fabulații. [49] De altfel, însuși Freud, aflând despre eroarea de traducere, avea să-i mărturisească cu amărăciune lui Lou Andreas-Salomé în 1919 că era una din cele mai bune scrieri ale sale. [50] Freud se înșela însă, pentru că homosexualitatea în Florența familiei de Medici avea aceleași trăsături caracteristice cu pederastia din Grecia antică, Leonardo, în calitate de maestru nu putea fi în nici un caz homosexual pasiv, rolul acesta era rezervat ucenicilor care-și completau veniturile, prostituându-se, precum Jacopo Saltarelli. Apoi Freud nu a înțeles sau s-a făcut că nu înțelege rolul mamei lui da Vinci, o simplă țărancă pe post de dădacă până la cinci ani, după care a trebuit să-și încredințeze fiul tatălui, Messer Piero Fruosino di Antonio da Vinci, notar oficial al Florenței. O simplă țărancă pe post de purtătoare de sarcină și apoi de dădacă, nu avea cum să bântuie visele erotice ale artistului.

Teorii contemporane Modificare

Având ca punct de plecare procesul de sodomie din 1476 și eseul lui Sigmund Freud, mai mulți cercetători contemporani au disecat scrierile și opera artistică a lui Leonardo da Vinci, căutând să descopere "dovezi" ale pretinsei homosexualități a acestuia. Principalele argumente invocate de către aceștia sunt:

  • Leonardo da Vinci a avut doi ucenici, Gian Giacomo Caprotti da Oreno și Contele Francesco Melzi, care au stat alături de marele artist până la moartea acestuia, amândoi "tineri" și "frumoși".
  • Schița pentru tabloul Sf. Ioan Botezătorul, intitulată The Incarnate Angel, desen în cărbune din 1515 aflat în colecția Muzeului Luvru, reprezentând un înger cu penisul în erecție.
  • Personajul din dreapta lui Isus, în Cina cea de Taină, are sexul nedefinit.
  • Leonardo da Vinci nu a fost niciodată însurat.
  • Leonardo da Vinci a evitat să picteze nuduri de femei, în schimb a pictat numeroși tineri cu chip angelic.

Elizabeth Abbott, în lucrarea History of Celibacy afirmă că deși este "foarte probabil" ca Leonardo da Vinci să fi fost homosexual, traumatizat de procesul de sodomie din 1476, artistul ar fi optat pentru castitate pentru tot restul vieții. [51] Alți autori afirmă fără echivoc despre Leonardo da Vinci că ar fi fost homosexual și chiar pedofil sadea, începând cu autorul cu mare succes la public Dan Brown, care în romanul Codul lui da Vinci afirmă că artistul ar fi fost un homosexual înflăcărat (flamboyant). Michael White, în cartea Leonardo: The First Scientist, afirmă că "there is little doubt that Leonardo remained a practising homosexual", indicând chiar și două nume de "parteneri sexuali" ai artistului, respectiv un anume Fioravante di Domenico și un tânăr șoimar, Bernardo di Simone, bazându-se pe interpretarea proprie a unor note personale ale lui Leonardo. [52] .

Gian Giacomo Caprotti da Oreno, supranumit Salai sau Il Salaino(micul nespălat, sau drăcușorul), a ajuns în preajma lui Leonardo în 1490. După numai un an, Leonardo a făcut o listă cu toate “potlogăriile” acestuia, numindu-l “hoț, mincinos, încăpățânat și avid de bani”, după ce fusese prins de cel puțin cinci ori că șterpelise bani și alte obiecte de valoare, pentru a cheltui o avere pe haine. [53] Cu toate acestea, Leonardo l-a tratat cu îngăduință, acesta rămânând în slujba artistului aproape 30 de ani. Salai a realizat un număr de tablouri sub nume propriu (Andrea Salai), dar deși Vasari afirmă că Leonardo l-ar fi învățat totul despre pictură, lucrările sale nu se ridică totuși la nivelul altor ucenici ai pictorului, precum Marco d'Oggione și Boltraffio. În 1515 a pictat o versiune nud a Monei Lisa, cunoscută drept Monna Vanna. [54] În 1525, anul morții sale, Salai era proprietarul celebrului tablou Mona Lisa, evaluat la cererea sa cu 505 lire, o valoare extraordinară în acea vreme pentru un portret de mici dimensiuni. [55] În 1506, Leonardo a mai luat un ucenic, Contele Francesco Melzi, fiul unui aristocrat din Lombardia, care va fi considerat ucenicul său preferat. L-a urmat pe Leonardo da Vinci în Franța, rămânând alături de el până la moartea acestuia. Melzi a moștenit lucrările artistice și științifice ale maestrului, manuscrisele și colecțiile sale, cărțile și obiectele personale, fiind și executorul testamentar al artistului.

Pictura Modificare

În ciuda renumelui pe care și l-a câștigat, cu precădere în sec.20, în calitate de om de știință și inventator, timp de patru secole după moartea sa, Leonardo da Vinci a rămas în conștiința colectivă drept unul din cei mai mari pictori, deși numărul lucrărilor rămase în urma sa este extrem de redus, în raport cu alți contemporani de-ai săi. Lucrările sale certe, ca și cele atribuite lui au o valoare inestimabilă, iar ultimele care s-au vândut, au atins prețuri fabuloase. Încă din timpul vieții, pe la 1490, Leonardo era descris ca un pictor “divin”, faima sa sporind cu trecerea anilor. Leonardo rămâne în istoria picturii prin câteva lucrări care au fost remarcate încă din timpul vieții sale datorită tehnicii inovatoare, perfecțiunea detaliilor, a celor anatomice în primul rând, apoi se remarcă iluminarea savantă, interesul său pentru fizionomie și pentru modul în care aceasta poate exprima emoții și sentimente, modul în care a utilizat corpul uman pentru compoziții figurative, coloristica inovatoare și subtilitatea gradată a tonurilor. Toate aceste calități pot fi recunoscute cu ușurință în lucrările sale cele mai cunoscute: Monna Lisa, Cina cea de Taină, Fecioara pe stânci. [56]

Lucrări din tinerețe Modificare

Prima lucrare realizată de Leonardo da Vinci a fost Botezul lui Cristos, lucrare atribuită lui Verrochio, realizată în colaborare cu acesta. Din aceeași perioadă datează alte două lucrări, amândouă cu titlul Buna Vestire. Una are dimensiuni reduse, 59x14 cm. Este o "predella", o bucată care ar trebui să se potrivească la baza unei compoziții mai mari, în cazul de față, o lucrare aparținând lui Lorenzo di Credi, de care a fost separată ulterior. A doua bună vestire este o lucrare de dimensiuni ceva mai mari, cu o lățime de 217 cm. În ambele lucrări, Leonardo da Vinci a utilizat un aranjament clasic, prezent și în două binecunoscute lucrări ale lui Fra Angelico, cu Fecioara stând în genunchi sau în picioare, în dreapta imaginii, în stânga un înger în profil, cu o îmbrăcăminte sofisticată. Deși anterior atribuită lui Ghirlandaio, lucrarea este azi atribuită lui Leonardo. [57] În lucrarea cea mică, Sfânta Fecioară pleacă ochii și își împreunează mâinile într-un gest care vrea să exprime supunere față de voința Domnului. În a doua lucrare, din contră, Sfânta Fecioară nu este de loc supusă. Tânăra ce o reprezintă, întreruptă din lectură de neașteptatul emisar, pune un deget de-a curmezișul Bibliei, pentru a marca locul în care i-a fost întreruptă lectura, ridicând mâna în semn de surpriză. Tânăra femeie acceptă rolul de mamă a Domnului, nu cu resemnare, ci cu încredere. În această lucrare, Leonardo da Vinci reprezintă dimensiunea umană a Sfintei Fecioare, recunoscând rolul umanității în încarnarea Domnului.

Lucrările din anii 1480 Modificare

În 1480, Leonardo a primit două comenzi extrem de importante și a început o altă lucrare care se va dovedi revoluționară din punct de vedere al compoziției. Două din cele trei lucrări nu au mai fost terminate, iar a treia a constituit subiectul unor discuții interminabile, privind termenele și prețul. Una din lucrări este intitulată Sf. Ieronim în pustietate. Unul din cercetătorii vieții și operei lui Leonardo, Liana Bortolon, asociază această lucrare cu o perioadă dificilă din viața artistului, relevată de una din însemnările sale: „. gândeam că învăț să trăiesc, (în realitate) învățam să mor”. Lucrarea odată începută, compoziția poate fi văzută, fiind extrem de neobișnuită. Lucrarea, care prin secolul al XVIII-lea îi aparținea Angelicăi Kauffman, a fost mai apoi tăiată în două. Cele două bucăți au fost regăsite ulterior, prima într-un târg de vechituri, și a doua, în atelierul unui curelar, fiind mai apoi reunite pentru a forma compoziția originală. . [58] Este posibil ca totuși anumite zone periferice ale compoziției originale să lipsească. Sf. Ieronim ocupă zona centrală a lucrării, așezat după o linie ușor înclinată, și văzut cumva dintr-o perspectivă aeriană. Îngenuncheat, cu un braț întins în lateral, cu privirea fixă, îndreptată în direcție opusă, postura personajului pare desprinsă din studiile anatomice ale artistului. În prim plan, în dreapta, întins de-a curmezișul, simbolul preferat al artistului, un leu, formează o dublă spirală la baza compoziției. O altă inovație este planul de fundal cu stânci colțuroase abia schițat, din care se detașează personajele principale.

Aceeași concepție novatoare în ceea ce privește compoziția, elementele de fundal și dramatismul subiectului apar în altă capodoperă neterminată, intitulată Adorația Magilor, comandă a călugărilor din mânăstirea San Donato din Scopeto. Este o compoziție complexă, cu dimensiunea de cca. 250 x 250 cm. În vederea realizării acesteia, Leonardo a făcut numeroase schițe și desene preliminare, inclusiv unul extrem de detailat în perspectivă liniară cu ruine, care formează o parte din fundalul scenei. Din păcate, în 1482, la ordinul lui Lorenzo de Medici, artistul a plecat la Milano, pentru a câștiga bunăvoința lui Ludovico Sforza (Il Moro, adică “maurul”), lucrarea fiind abandonată.

A treia lucrare importantă din această perioadă este Fecioara pe stânci, lucrare comandată de Confreria Imaculatei Concepții. Lucrarea, realizată cu concursul lui Giovanni Ambrogio de Predis, trebuia să completeze o parte a altarului, construit deja. [59] Leonardo a ales să picteze un moment apocrif al copilăriei lui Isus, în care Ioan Botezătorul, protejat de un înger, întâlnește Sfânta Familie în drumul spre Egipt. În această scenă, Ioan îl recunoaște pe Isus drept Cristos, Fiul Domnului. Scena emoționantă, de o frumusețe deosebită, impresionează prin grația personajelor ce-l înconjoară pe pruncul Isus, într-un peisaj sălbatic, dominat de stânci și cascade. [60] Deși lucrarea este destul de mare, 200 x 120 cm, nu este atât de complexă pe cât au dorit călugării de la San Donato, având doar patru personaje în loc de cele cca. cincizeci cerute, și un peisaj sălbatic în loc de unul arhitectural. Lucrarea a fost totuși terminată, practic au fost executate două versiuni ale aceleiași lucrări, una rămasă să decoreze capela Confreriei, cealaltă rămânând în posesia lui Leonardo da Vinci, care a luat-o cu el în Franța. Călugării nu au obținut însă lucrarea, și nici de Predis nu a văzut nici un ban pentru munca sa, decât mult mai târziu. [61]

Lucrările din anii 1490 Modificare

Cea mai renumită lucrare a lui Leonardo da Vinci, realizată în 1490, a fost Cina cea de Taină, o frescă pictată în refectoriul (sala de mese) mânăstirii Santa Maria della Grazie din Milano. Fresca reprezintă momentul în care Isus, înconjurat de discipolii săi, ia ultima cină, înainte să fie arestat și condamnat la moarte, surprinzând exact momentul în care acesta rostește fraza profetică: “unul din voi mă va vinde”. Scena surprinde consternarea discipolilor Mântuitorului la auzul vorbelor acestuia. Scriitorul Matteo Bandello povestește cum Leonardo lucra în unele zile de dimineață până seara, fără a se opri nici măcar pentru a mânca, după care urmau câteva zile în care nu mai picta absolut deloc. [62] Modul de lucru al artistului era dincolo de puterea de înțelegere a călugărilor, astfel că, exasperați, aceștia au cerut lui Ludovico Sforza să intervină. [63] Atunci când a fost terminată, fresca a fost unanim aclamată, fiind considerată o capodoperă. Din păcate, tehnica utilizată de Leonardo, tempera, prin care acesta dorea obținerea de culori mai vii, s-a dovedit inadecvată substratului pe care a fost aplicată, umezeala datorată apropierii de bucătărie, a condus la deformarea și scorojirea acesteia, astfel încât un vizitator al mânăstirii, 100 de ani mai târziu, o descria drept o “ruină”. [64] Cu toate acestea, fresca lui Leonardo rămâne una din cele mai cunoscute opere de artă religioasă din istorie, fiind reprodusă pe orice, de la tricouri, până la celebrele “carpete de pus pe perete”.

Lucrările din anii 1500 Modificare

Dintre lucrările realizate de Leonardo în secolul al XVI-lea, de departe cea mai renumită este Mona Lisa, mai precis „Mona Lisa” sau „La Gioconda”. Acest portret de mici dimensiuni este incontestabil cea mai renumită pictură din lume. Renumele său se datorează zâmbetului misterios al femeii, subliniat de artist prin umbrirea colțurilor gurii și ochilor, astfel că natura sau sursa acestui zâmbet cu subînțeles nu poate fi descifrată. Această tehnică de umbrire s-a numit “sfumato” sau “fumul lui Leonardo”. Vasari, despre care se spune că a cunoscut această lucrare doar din auzite, afirmă că “zâmbetul ei este atât de plăcut, încât pare a fi de origine mai degrabă divină decât omenească”. [65] Dacă Vasari a văzut sau nu tabloul, este subiectul unei controverse printre istorici. Unul din argumentele principale ale celor care susțin că nu a văzut niciodată această lucrare, este că el descrie modelul ca având sprâncene. Unii autori, precum Daniel Arasse, au lansat ipoteza că Leonardo ar fi pictat sprâncenele modelului, dar că acestea ar fi fost eliminate ulterior, nefiind la modă pe la mijlocul secolului al XVI-lea. Analiza lucrării, scanate la rezoluție înaltă de către Pascal Cotte, a arătat că Mona Lisa fusese realmente pictată inițial cu gene și sprâncene, dar că acestea au fost ulterior eliminate. [66] Se mai poate remarca rochia fără ornamente, astfel încât privirea e atrasă de ochi și de mâini, ca și de peisajul din fundal, totul pictat cu tușe extrem de fine, aproape insesizabile. Mai trebuie adăugată starea perfectă de conservare a lucrării și lipsa intervențiilor ulterioare, fapt extrem de rar la o pictură cu asemenea vechime. [67]

În tabloul Fecioara cu Pruncul și Sf. Ana, compoziția este din nou concepută sub forma unor personaje în natură, amintind de Sf. Ieronim, cu personajul surprins într-o postură înclinată. Ceea ce face această lucrare extrem de originală, este că cele două personaje înclinate par să se suprapună. Maria este așezată pe genunchii mamei sale, Sf. Ana. Ea este aplecată puțin în față, spre pruncul Isus care se joacă cu un miel. Compoziția a fost copiată de multe ori și a influențat mulți artiști, printre care Michelangelo, Rafael, Andrea del Sarto, Pontormo și Correggio. Această schemă compozițională a fost de asemenea adoptată de pictorii venețieni Tintoretto și Paolo Veronese. [68]

Desen Modificare

Leonardo da Vinci nu a fost un pictor extrem de prolific precum mulți dintre contemporanii săi. În schimb, a desenat enorm. Caietele sale conțin sute de schițe, dar și desene detailate ale diverselor aspecte care i-au atras atenția. De asemenea există multe studii preliminare ale picturilor pe care le-a realizat sau pe care plănuia să le realizeze, cum ar fi cele pentru Adorația Magilor, Fecioara pe stânci și Cina cea de Taină. Primul desen cunoscut al artistului este intitulat “Peisaj din Valea râului Arno” și datează din 1473. Se observă râul, munții, Castelul Montelupo și ogoarele din jur. [69] Unul din cele mai cunoscute desene ale sale se intitulează “Omul vitruvian”, un studiu al proporțiilor corpului uman, un “Cap de înger” pentru Fecioara pe stânci, la Luvru, un studiu botanic intitulat “Steaua din Bethlehem” și un desen de mari dimensiuni (160x100 cm) realizat cu cretă neagră pe hârtie colorată, desen pentru Fecioara cu Pruncul și Sf. Ana și Sf. Ioan Botezătorul, la National Gallery, în Londra. Desenele relevă o tehnică “sfumato” pentru realizarea umbrelor, în același stil aplicat în cazul Monei Lisa. Este cert faptul că Leonardo n-a făcut niciodată vreo pictură după acel desen, tabloul Fecioara cu Pruncul cu Sf. Ana, fiind cea mai apropiată variantă. [70] O altă serie de desene include figuri umane deformate, uneori exagerat, mulți se referă la ele ca la un fel de caricaturi, sunt studii ale expresiei fețelor umane, folosind diverse modele întâlnite în cele mai diverse locuri. Vasari chiar povestește că atunci când Leonardo observa pe stradă vreo persoană cu o figură care i se părea interesantă, o urmărea, studiind-o îndelung. [71] Există numeroase studii de tineri, asociate adesea cu ucenicul său Salai, cu o caracteristică deosebită, ceea ce azi numim “profil grec”, adică un profil la care se poate trasa o linie dreaptă din frunte până în vârful nasului, cu șaua dintre nas și frunte extrem de sus, formă întâlnită la multe statui grecești antice. Acest profil contrastează adesea cu profilul “roman”, războinic. Salai este adesea desenat cu o costumație sofisticată și bizară. Alte desene, extrem de detailate, sunt studii ale unor draperii, un element adesea nelipsit în pictura epocii. În desenele din tinerețe ale artistului chiar se remarcă o extraordinară dexteritate în desenarea acestora. Un alt desen renumit este o scenă macabră desenată în 1479 în Florența, reprezentându-l pe Bernardo Baroncelli spânzurat, în legătură cu asasinarea lui Giuliano, fratele lui Lorenzo de Medici, în cazul conspirației Pazzi.

Manuscrise și note Modificare

Umanismul renascentist nu trasa o graniță categorică între știință și artă, astfel încât studiile științifice și inginerești ale lui Leonardo da Vinci sunt cel puțin la fel de impresionante și inovative pe cât sunt lucrările sale artistice. Studiile sale se regăsesc în cca. 13 000 de pagini de note și schițe, la care a lucrat aproape zilnic, de-a lungul întregii vieți. Multe din notele sale sunt scrise în oglindă, aceasta părând a fi mai degrabă din rațiuni practice, decât din motivul de a păstra vreun secret ascuns. Din cauză că scria cu mâna stângă, este posibil să-i fi fost mai ușor să scrie de la dreapta la stânga. Notele sale relevă o paletă extrem de largă de preocupări, de la banale liste de cumpărături zilnice și datorii, până la desene de aripi și pantofi pentru mers pe apă. Se regăsesc de asemenea, compoziții pentru pictură, studii și detalii de draperii, animale, copii, disecții de organe, studii de plante, formațiuni stâncoase, vârtejuri acvatice, mașini de război, mașini de zburat, studii de arhitectură. Aceste caiete, de diverse tipuri și mărimi, au fost împrăștiate de prieteni și moștenitori după moartea sa, marea majoritate ajungând în final în colecții de prestigiu, precum Royal Library de la Windsor Castle, Muzeul Luvru, Biblioteca Nacional de España, Victoria and Albert Museum, Biblioteca Ambrosiana care conține cele 12 volume ale Codexului Atlanticus și British Library din Londra care deține o parte a Codexului Arundel. [72] Codex Leicester este singura lucrare științifică majoră aparținând lui Leonardo, aflată într-o colecție privată. Se găsește în posesia lui Bill Gates, fiind expusă în diverse locuri din lume o dată pe an. Notele lui Leonardo par a fi realizate special pentru a fi tipărite, dat fiindcă multe coli au formă și ordine care facilitează tipărirea. În multe cazuri privesc un singur subiect, bunăoară, în cazul inimii unui embrion uman, subiectul este acoperit cu observații și desene pe o singură coală. [73] Nu se cunoaște motivul pentru care Leonardo nu le-a publicat în timpul vieții.

Studii științifice Modificare

Pasiunea pentru știință a lui Leonardo a fost mai degrabă contemplativă. El s-a străduit să înțeleagă diverse fenomene descriindu-le în mod minuțios și reprezentându-le printr-un desen detailat, fără a dezvolta experimente practice și/sau explicații teoretice, dat fiindcă îi lipseau pregătirea matematică și cunoștințele de limbă latină. Din această cauză, cercetătorii contemporani cu el au ignorat în bună măsură lucrările sale științifice, deși la un moment dat, Leonardo însuși se străduia să învețe singur latina. În 1490, el studia matematica cu Luca Pacioli, pregătind o serie de desene de solide de formă regulată pentru a fi gravate pe plăcile pentru ilustrațiile din cartea lui Pacioli, De divina proportione, publicată în 1509. Din conținutul jurnalelor sale rezultă că plănuia să publice o serie de tratate asupra mai multor subiecte. Se spune că în cursul vizitei din 1517 a secretarului Cardinalului Ludovic de Aragon, ar fi fost observat un tratat coerent de anatomie. [74] Aspecte privind studiile sale de anatomie, lumină și peisaj, au fost reunite pentru a fi publicate, de către ucenicul său, Contele Francesco Melzi, și publicate ulterior sub numele de Tratat de Pictură de Leonardo da Vinci, în Franța și Italia în 1651, și în Germania în 1724. [75] Daniel Arasse afirmă că tratatul, apărut în Franța în nu mai puțin de 62 de ediții în numai 50 de ani, a făcut ca Leonardo să fie văzut ca un precursor al învățământului academic de artă. Cu toate că experimentele lui Leonardo au urmat metode științifice clare, o analiză recentă a activității sale ca om de știință, analiză făcută de Frtijof Capra, afirmă că Leonardo era complet diferit de savanți precum Isaac Newton sau Galileo Galilei, el căutând să integreze arta cu știința în cel mai pur spirit renascentist. [76]

Studii de anatomie Modificare

Leonardo a căpătat primele noțiuni de anatomie pe când își făcea ucenicia în atelierul lui Verrocchio. Acesta insista față de ucenicii săi asupra importanței studiului anatomiei umane. În calitate de artist, pasionat de anatomie, Leonardo da Vinci a devenit repede un adevărat specialist în “anatomie topografică”. A realizat astfel o mulțime de studii, constând în desene amănunțite de mușchi, tendoane și alte detalii anatomice vizibile. Devenit ulterior artist de renume, i s-a acordat permisiunea de face disecție de cadavre la Spitalul Santa Maria Nuova din Florența, și ulterior în spitale din Milano și Roma. Între 1510 și 1511 a colaborat în acest sens cu doctorul Marcantonio della Torre. Leonardo a realizat peste 240 de desene extrem de detailate, pe care le-a descris cu cca. 13 000 de cuvinte, în vederea publicării unui tratat de anatomie. Toate acestea au rămas la Francesco Melzi, care intenționa să le publice, dar și el a fost depășit de complexitatea problemelor apărute, în special datorită scrisului lui Leonardo da Vinci. Aceste probleme rămăseseră încă nerezolvate în momentul decesului lui Melzi, și încă alți 50 de ani după, astfel încât numai o mică parte din materialul cu privire la anatomie a fost inclusă în tratatul de pictură, publicat în 1632 în Franța. [61] [77] În timp ce Melzi ordona materialul pe capitole, acesta a fost examinat de mulți artiști și anatomiști, printre care, Giorgio Vasari, Benvenuto Cellini și Albrecht Dürer, care a făcut mai multe desene după materialul lăsat de Leonardo. Desenele anatomice ale lui Leonardo includ numeroase studii privind scheletul uman, părțile lui componente, precum și studii privind mușchii și tendoanele. A studiat de asemenea mecanica scheletului omenesc și forțele musculare, prefigurând știința modernă a biomecanicii. [78] A mai desenat inima, sistemul circulator și vascular, organele sexuale, alte organe interne și a fost printre primii care a desenat un embrion uman în uter. Desenele realizate și modul de notare a indicațiilor și explicațiilor erau extrem de avansate pentru acea vreme se consideră că, dacă ar fi fost publicate atunci, ar fi contribuit substanțial la progresul medicinei. [79] [80] Ca artist, Leonardo a studiat efectele emoționale asupra fizionomiei, studiind în special efectele furiei. De asemenea, a studiat și desenat diformități ale feței și semne ale nebuniei. A studiat de asemenea anatomia multor animale, disecând vaci, urși, maimuțe, păsări și broaște, comparând anatomia acestora cu cea a omului, și a făcut o serie de studii asupra cailor.

Inginerie și invenții Modificare

Încă din timpul vieții, Leonardo da Vinci a fost considerat unul din cei mai mari ingineri ai timpului său. În scrisoarea de prezentare ce-o trimisese ducelui Ludovico Sforza (Il Moro), Leonardo afirma că este capabil să construiască tot felul de mașini capabile să asigure protecția orașului în cazul unui asediu. Atunci când a fugit la Veneția în 1499, și-a găsit imediat o slujbă de inginer militar, prin concepția și construcția unui sistem mobil de baricade, care să protejeze orașul de atacuri din exterior. De asemenea, a realizat un proiect de deviere a râului Arno, proiect la care a colaborat cu Niccolò Machiavelli. [81] [82] Notele artistului cuprind o mulțime de invenții, multe din ele, inutile sau fanteziste, precum un instrument muzical (viola organista), un cavaler mecanic (robot) și un tun cu abur, dar și altele utile, precum pompe hidraulice, mecanisme cu clichet reversibile și proiectile de mortier. În 1502, Leonardo da Vinci a desenat un pod suspendat, parte a unui proiect mai amplu pentru sultanul Baiazid al II-lea, podul fiind destinat să traverseze intrarea în Bosfor, cunoscută drept Cornul de Aur. Baiazid nu a acceptat proiectul, considerându-l irealizabil. Concepția lui Leonardo a fost reînviată în 2001, atunci când podul Vebjørn Sand Da Vinci Project, ce se baza pe ideea sa, a fost realizat în Norvegia. [83] [84] Însă ceea ce l-a fascinat cel mai mult de-a lungul întregii sale vieți a fost zborul. Leonardo a studiat zborul păsărilor, și a scris mai multe studii despre acesta, printre care Codexul asupra zborului păsărilor din 1505. A conceput și diverse aparate de zburat, printre care una cu aripi batante (ornitopter) și o mașină de zburat cu aripă rotativă (helicopter). Postul de televiziune britanic Canal Four a comandat realizarea unui film documentar intitulat Leonardo's Dream Machines, pentru o emisiune din 2003. Proiectele lui Leonardo pentru o parașută și pentru o arbaletă gigant, au fost interpretate, realizate cu mijloacele acelei epoci și testate cu succes. [85] Multe din proiectele lui Leonardo s-au dovedit astfel fezabile.

În tinerețea lui Leonardo da Vinci, Florența era centrul Renașterii creștine, un focar de cultură și civilizație. Artistul și-a început ucenicia în 1466, în atelierul lui Verrocchio, an în care maestrul acestuia, marele sculptor Donatello, se stingea din viață. Pictorul Ucello, ale cărui experimente cu perspectiva dezvoltaseră tehnica de realizare a peisajelor, era în amurgul vieții. Pictorii Piero della Francesca și Fra Filippo Lippi, sculptorul Luca della Robbia, arhitectul și scriitorul Leon Battista Alberti, toți erau sexagenari. Verrocchio era artistul de succes al generației următoare, împreună cu Antonio Pollaiuolo și cu sculptorul Mino da Fiesole. [86] Leonardo da Vinci și-a petrecut tinerețea în Florența, un oraș a cârui faimă creștea prin operele acestor artiști și prin cele ale contemporanilor lui Donatello, precum Masaccio, ale cărui fresce erau pline de realism și emoție, dar și Lorenzo Ghiberti, ale cărui Porți ale Paradisului ilustrau arta combinației dintre compoziții complexe cu multe personaje și fundalul arhitectural. Piero della Francesca realizase un studiu detailat al perspectivei, [87] fiind totodată primul pictor care a realizat un studiu științific al luminii. Aceste studii, împreună cu tratatul despre pictură al lui Leone Battista Alberti, De Pictura (1435), au avut un profund impact asupra tânărului Leonardo. Lucrarea lui Massaccio, Alungarea din Grădina Edenului, care îi prezintă pe Adam și Eva goi și neajutorați, reprezintă o imagine extrem de expresivă a corpului uman, pictat în trei dimensiuni prin utilizarea clarobscurului, a luminilor și umbrelor, tehnică ce va fi dezvoltată în operele de mai târziu ale lui Leonardo de așa manieră, încât va influența în mod categoric dezvoltarea ulterioară a picturii. Dimensiunea umanistă a lui David al lui Donatello se va regăsi în lucrările de mai târziu ale artistului, cu precădere în Sf. Ioan Botezătorul. O tradiție răspândită printre pictorii florentini era realizarea de mici lucrări reprezentând pe Sf. Fecioară cu pruncul Isus. Multe din acestea au fost realizate în tempera sau teracotă glazurată în atelierele lui Filippo Lippi, Verrocchio sau ale familiei prolificului Luca della Robbia. Lucrările timpurii de acest gen ale lui Leonardo, precum Madona cu garoafă sau Madona Benois, au urmat această tradiție, în timp ce acesta începea să se detașeze de tipare, precum în Madona Benois, în care Sf. Fecioară este ușor aplecatănspre pruncul Isus ، așezat in colțul opus. Această formulă compozițională va fi dezvoltată ulterior de Leonardo n Fecioara cu Pruncul și Sf. آنا. ليوناردو هو بوتيتشيلي المعاصر ، دومينيكو غيرلاندايو și Perugino ، toți trei puțin mai n vârstă decât el. A fost cu toți trei în atelierul lui Verrocchio، și la “Academia” de Medici. بوتيتشيلي în خاص ، عصر deosebit de apreciat de Familia de Medici ، astfel încât succesul material îi عصر asigurat. Ghirlandaio și Perugino erau de asemenea extreme de prolifici și conduceau mari ateliere de pictură. Amândoi aveau comenzi importante، fiind deosebit de apreciați، Ghirlandaio pentru abilitatea de a strecura pe bogătașii Florenței printre sfinții din mari fresce cu subiect Religiousios، iar Perugino pentru abilitatea de a picta muli. Acestor trei pictori ، و Botticelli ، و Ghirlandaio și Perugino ، و li s-a încredințat o comandă grandioasă ، و pictura pereților Capelei Sixtine ، و lucrarea începând în 1479 ، cu un prim contract cu Perugino. ليوناردو نو له تأثير مهم في الكثير من المال. Prima comandă mai serioasă pe care a primit-o، Adorația Magilor، pentru călugării din Scopeto، nu va fi niciodată finalizată. În 1476 ، pe când lucra n atelierul lui Verrocchio، Altarul Portinari، realizat de Hugo van der Goes، a fost adus în Florena، lucrare ce ilustra tehnica picturală a olandezilor، a avut un effect semnictorio asupra بيروجينو și ليوناردو. في عام 1479 ، pictorul sicilian Antonello da Messina ، Care lucra Exclusive on ulei ، a călătorit în nord ، spre vecia ، unde Giovanni Bellini تبني și el pictura în ulei، făcând din aceasta، tehnica preferată de picti. Leonardo va vizita și el vinția mai târziu. La fel ca și cei doi mari arhitecți din vremea sa، Bramante și Antonio da Sangallo cel Bătrân، Leonardo a conceput planuri de biserici، care apar prin hârtiile sale، biserici niciodată realizate. كونتيمبوران كو ليوناردو أ فوست إي لورينزو دي ميديشي (il Magnifico ، cunoscut și sub numele de Lorenzo Magnificul) ، عصر الرعاية cu trei ani mai în vârstă ، și cu fratele său mai tânăr ، Giuliano ، asmaasinat nieur ، 147. Sforza (Il Moro) ، cel care a condus Milano între 1479 și 1499، la care Leonardo a fost trimis ca ambasador din ordinul familiei Medici، عصر și el de aceeași vârstă cu Leonardo. Împreună cu Alberti ، Leonardo a vizitat casa familiei Medici ، în care a cunoscut câțiva bătâni filozofi ، printre care pe Marsiglio Ficino ، بارع Al Neo-Platonismului ، Cristoforo Landino ، autor de comentarii la Traderosilei clasice ، آل لوي أريستوتيل. Asociat de asemenea cu această adevărată Academie patronată de familia de Medici، Age un personaj strălucitor، tânărul poet și filozof، Pico della Mirandola. [88] Artistul avea să noteze mai târziu pe marginea unei pagini de jurnal: "Medici m-au ridicat، dar tot ei m-au distrus". لا توجد مشكلة في تحديد تاريخ لوي لورينزو ماجنيفيكول ، فنان رئيسي أو وظيفي مهم ، لا يوجد به شيء في ميلانو ، لا يوجد لديه الكثير من الغموض. Deși din generații diferite، Leonardo، împreună cu Michelangelo și Rafael، sunt mindați giganții perioadei de apogeu a Renașterii. La nașterea lui Michelangelo، Leonardo avea 23 de ani، și 31، la nașterea lui Rafael. Acesta din urmă a trăit puțin، ncetând din viață la 37 de ani، în 1520، undo Leonardo، însă Michelangelo a trăit și a Creat opere nemuritoare încă 45 de ani. [89] [90]

Încă din timpul vieții Leonardo period atât de renumit، încât regele Franței îl l l de trofeu، de comoară neprețuită a rii sale، cvea s stea pe cheltuiala sa până la sfârșit. Deși este aproape sigur că regele nu a fost prezent în لحظة الرعاية ليوناردو a trecut în neființă، legenda spune că acesta s-ar fi stins în brațele acestuia. Jean Auguste Dominique Ingres a pictat chiar un tablou رومانسي ilustrând această مشهدă درامي. Interesul pentru opera sa nu a scăzut niciodată، mulțimile făceau încă de atunci coadă să-i vadă lucrările، ca i azi de altfel. Giorgio Vasari a introdus un capitol dedicat lui Leonardo în cartea sa، în care îl descrie astfel:

  • "n cursul normal al vieții، se nasc mulți bărbați sau femei، cu talente din cele mai remarcabile، dar ocazional، într-un mod ce transcede natura، un singur om poate fi dăruit de Ceruri cu atâta frumusețiâtiie Depește de Departe pe ceilalți، toate realizările sale părând mai degrabă de inspirație divină، decât izvorând din aptitudini omenești. Trebuie să recunoaștem că acesta este cazul lui Leonardo da Vinci، un الفنان de o frumusețe fizică remarcabilă، care emana o grație infinită prin to ce făcea، care a cultivat geniul său atât de strălucitor، încât toate-alucitor fost rezolvate cu ușurință. "
  • În viață، frumusețea dispare. في الفن ، نو.
  • Acolo unde lucrarea Spiritului nu folosește unealta mâinii ، nu موجود.
  • سينما نو احترامă viața، nu o Merită.
  • Arta nu se termină niciodată، ci este doar escapeată.
  • Detaliile formează perfecțiunea، însă perfecțiunea nu este un detaliu.

Desene și Gravuri Modificare

Aflate în cea mai mare parte n متحف اللوفر (باريس)، المكتبة الملكية (قلعة وندسور)، المتحف البريطاني (لوندرا) ، جاليريا ناسيونالي (روما) ، المتحف الوطني (تورينو) ، Gabinetto dei Disegni e Stampe أوفيزي (فلورنسا)


خطوات يمكنك اتخاذها

هناك خيارات تتعلق بنمط الحياة يمكنك القيام بها لتقليل خطر الإصابة بسرطان الثدي إلى أدنى حد يمكن أن يكون:

هذه مجرد خطوات قليلة يمكنك اتخاذها. راجع الروابط الموجودة على الجانب الأيسر من هذه الصفحة لمزيد من الخيارات.

إلى جانب خيارات نمط الحياة هذه ، هناك خيارات أخرى للحد من المخاطر للنساء اللواتي لديهن تاريخ عائلي قوي من الإصابة بسرطان الثدي.

أدوية العلاج الهرموني: ثبت أن أربعة أدوية للعلاج الهرموني تقلل من خطر الإصابة بسرطان الثدي الإيجابي لمستقبلات الهرمونات لدى النساء المعرضات لخطر كبير. إن SERMs (مُعدِّلات مستقبلات الاستروجين الانتقائية) تاموكسيفين وإفيستا (الاسم الكيميائي: رالوكسيفين) ومثبطات الأروماتاز ​​Aromasin (الاسم الكيميائي: exemestane) و Arimidex (الاسم الكيميائي: anastrozole) هي الأدوية الأربعة المستخدمة بهذه الطريقة.

  • لقد ثبت أن عقار تاموكسيفين يقلل من خطر الإصابة بسرطان الثدي الإيجابي للمستقبلات الهرمونية لأول مرة في كل من النساء بعد سن اليأس وقبل انقطاع الطمث المعرضات لخطر كبير. قد تتداخل بعض الأدوية مع التأثيرات الوقائية لعقار تاموكسيفين. قم بزيارة صفحة Tamoxifen لمعرفة المزيد.
  • لقد ثبت أن إفيستا تقلل من خطر الإصابة بسرطان الثدي الإيجابي للمستقبلات الهرمونية لأول مرة لدى النساء بعد سن اليأس. قم بزيارة صفحة Evista لمعرفة المزيد.
  • لقد ثبت أن Aromasin يقلل من خطر الإصابة بسرطان الثدي الإيجابي للمستقبلات الهرمونية لأول مرة في النساء بعد سن اليأس المعرضات لخطر كبير. لم يتم اعتماد Aromasin من قبل إدارة الغذاء والدواء الأمريكية لهذا الاستخدام ، ولكن قد يعتبره الأطباء بديلاً جيدًا لعقار تاموكسيفين أو إيفيستا. في عام 2013 ، أصدرت الجمعية الأمريكية لعلم الأورام السريري (ASCO) إرشادات جديدة حول استخدام أدوية العلاج الهرموني لتقليل مخاطر الإصابة بسرطان الثدي لدى النساء المعرضات لمخاطر عالية. توصي هذه الإرشادات بأن يتحدث الأطباء إلى النساء المعرضات لخطر كبير بعد سن اليأس حول استخدام Aromasin لتقليل المخاطر. ASCO هي منظمة وطنية لأطباء الأورام ومقدمي رعاية مرضى السرطان الآخرين. تقدم إرشادات ASCO للأطباء توصيات بشأن العلاجات التي تدعمها الكثير من الأبحاث والخبرة الموثوقة. قم بزيارة صفحة Aromasin لمزيد من المعلومات.
  • لقد ثبت أن Arimidex يقلل من خطر الإصابة بسرطان الثدي الإيجابي للمستقبلات الهرمونية لأول مرة لدى النساء بعد سن اليأس المعرضات لخطر كبير. مثل Aromasin ، لم يتم اعتماد Arimidex من قبل إدارة الغذاء والدواء الأمريكية لهذا الاستخدام ، ولكن قد يعتبره الأطباء بديلاً جيدًا لعقار تاموكسيفين ، أو إيفيستا ، أو أروماسين. قم بزيارة صفحة Arimidex لمزيد من المعلومات.

لا تقلل أدوية العلاج الهرموني من خطر الإصابة بسرطان الثدي السلبي لمستقبلات الهرمونات.

يمكنك أنت وطبيبك معًا تحديد ما إذا كان الدواء لتقليل المخاطر خيارًا جيدًا لك.

المزيد من الفحص المتكرر: إذا كنتِ معرضة لخطر كبير بسبب تاريخ عائلي قوي للإصابة بسرطان الثدي ، فستضعين أنت وطبيبك خطة فحص مخصصة لحالتك الفريدة. تتضمن إرشادات الفحص الموصى بها ما يلي:

  • فحص ذاتي شهري للثدي
  • فحص سنوي للثدي من قبل طبيبك أو ممرضة ممارس
  • التصوير الشعاعي للثدي كل عام بدءًا من سن 40

قد تتضمن خطة الفحص الشخصية الخاصة بك أيضًا الاختبارات التالية لاكتشاف أي سرطان في أقرب وقت ممكن:

قد يكون لديك هذه الاختبارات في كثير من الأحيان أكثر من امرأة في خطر متوسط. لذلك قد يكون لديك اختبار فحص واحد - تصوير الثدي الشعاعي ، على سبيل المثال - ثم إجراء اختبار مختلف - التصوير بالرنين المغناطيسي - بعد ستة أشهر. قبل كل اختبار فحص أو بعده ، قد يُجري طبيبك فحصًا للثدي. يمكنك أيضًا البدء في إجراء هذه الاختبارات قبل سن الأربعين.

الجراحة الوقائية: تعد إزالة أحد الثديين والمبيضين الصحيين أو كليهما - تسمى الجراحة الوقائية ("الوقائية" تعني "الحماية") - خيارات شديدة العدوانية ولا رجعة فيها للحد من المخاطر التي تختارها بعض النساء.

قد تكون جراحة الثدي الوقائية قادرة على تقليل خطر إصابة المرأة بسرطان الثدي بنسبة تصل إلى 97٪. تزيل الجراحة تقريبًا كل أنسجة الثدي ، لذلك هناك عدد قليل جدًا من خلايا الثدي المتبقية والتي يمكن أن تتطور إلى سرطان.

المرأة مع حالة غير طبيعية BRCA1 أو BRCA2 قد يقلل الجين من خطر الإصابة بسرطان الثدي بحوالي 50٪ عن طريق إزالة المبيض الوقائي (استئصال المبيض) قبل انقطاع الطمث. تقلل إزالة المبيضين من خطر الإصابة بسرطان الثدي لأن المبيضين هما المصدر الرئيسي للإستروجين في جسم المرأة في فترة ما قبل انقطاع الطمث. لا تقلل إزالة المبيضين من خطر الإصابة بسرطان الثدي لدى النساء في فترة ما بعد انقطاع الطمث لأن الأنسجة الدهنية والعضلية هما المنتجان الرئيسيان للإستروجين لدى هؤلاء النساء. تقلل الإزالة الوقائية لكل من المبيضين وقناتي فالوب من خطر الإصابة بسرطان المبيض لدى النساء في أي عمر ، قبل انقطاع الطمث أو بعده.

عادة ما يتم احتساب فائدة العمليات الجراحية الوقائية سنة واحدة في كل مرة. لهذا السبب ، كلما كنت أصغر سنًا في وقت الجراحة ، كلما زادت الفائدة المحتملة وكلما تقدمت في السن ، قلت الفائدة. أيضًا ، مع تقدمك في العمر ، تزداد احتمالية إصابتك بحالات طبية أخرى تؤثر على طول العمر ، مثل مرض السكري وأمراض القلب.

بالطبع ، حالة كل امرأة فريدة من نوعها. تحدث إلى طبيبك حول مستوى المخاطر الشخصية لديك وأفضل طريقة للتعامل معها.

من المهم أن تتذكر أنه لا يوجد إجراء - حتى إزالة كل من الثديين والمبيضين الصحيين في سن مبكرة - يقضي تمامًا على خطر الإصابة بالسرطان. لا يزال هناك خطر ضئيل من أن السرطان يمكن أن يتطور في المناطق التي كان الثدي فيها. المتابعة الدقيقة ضرورية ، حتى بعد الجراحة الوقائية.

تتطلب قرارات الجراحة الوقائية قدرًا كبيرًا من التفكير والصبر والمناقشة مع الأطباء والمستشار الوراثي والأسرة بمرور الوقت - جنبًا إلى جنب مع قدر هائل من الشجاعة. خذ الوقت الذي تحتاجه للنظر في هذه الخيارات واتخاذ القرارات التي تشعرك بالراحة.

لمزيد من المعلومات ، قم بزيارة صفحات استئصال الثدي الوقائي والوقاية من Breastcancer.org.

فكر باللون الوردي ، عش أخضر: دليل خطوة بخطوة لتقليل خطر الإصابة بسرطان الثدي يعلمك بيولوجيا تطور الثدي وكيف تؤثر الحياة الحديثة على مخاطر الإصابة بسرطان الثدي. قم بتنزيل ملف PDF من الكتيب للتعرف على 31 خطوة لتقليل المخاطر يمكنك اتخاذها اليوم.


Äldreguiden riktar sig حتى äldre och deras anhöriga och kan användas för information om hemtjänstverksamheter och äldreboenden. النتائج hämtas bl.a. från brukarundersökningen och enhetsundersökningen.

Öppna jämförelser genomförs årligen av Socialstyrelsen. En av enkäterna gäller äldreomsorg och en kommunal hälso- och sjukvård. Det finns även en kommungemensam enkät. Undersökningen riktar sig i första hand حتى الحصول على الكثير من المال.

De frågor Som ställs gäller Framförallt myndighetsutövning (beslut på individnivå). Frågorna är indelade i områdena tillgänglighet، helhetssyn och samordning، kunskapsbaserad verksamhet samt trygghet och säkerhet.

Undersökningen görs تحت januari-februari. Resultat publiceras efterföljande år på Socialstyrelsens webbplats. Jämförelser kan i första hand göras mellan kommuner.


Video, Sitemap-Video, Sitemap-Videos